Amintiri...

Mă gândesc acum cât de frumos ar fi fost să avem acest blog din clasa a IX-a, dar, ca să îl citez pe domn' profesor de română: ,,Niciodată nu e prea târziu!". Aşa că îmi pun mari speranţe în acest blog şi să îl umplem de idei, opinii şi amintiri. În locul celor 2 ani şi ceva de lipsă a blogului cred că am putea începe prin... cele mai reprezentative păţanii (întâmplări). Îmi amintesc de primele zile de liceu, au fost grele şi interesante în acelaşi timp. Eram aşa mici!... şi aşa de boboci! :)) Eh, dar aceste zile sunt trecute de mult. Îmi amintesc de Domnul Badea, cine nu îşi aminteşte de el? Eram speriaţi la început, apoi ne-am obişnuit cu el şi el cu noi, şi a fost mai bine. Îmi amintesc de primele ore de c++, ce chinezării mi se păreau! E bine că între timp nu mi se mai par aşa! Îmi amintesc de primul Crăciun, prima vacanţă, prima revedere, primele teze, primele note (mici în comparaţie cu ce eram obişnuiţi). Îmi amintesc o întâmplare haioasă când, de 1 iunie (parcă!), ne-a adus dirigu' nişte bomboane, noi am rămas impresionaţi şi le-am împărţit şi mâncat cu poftă, ca la sfârşitul orei să aflăm că erau bomboanele unuia din clasa a XI-a R, chiar atunci fiind ziua lui...

Am aflat (nu mai ştiu când) o veste care ne-a schimbat total viaţa de liceeni, aceea ca Domnul Badea urma să ne lase pe mâna altcuiva. Cu un ochi am râs, dar cu altul am plâns.  Un moment memorabil este şi ultima zi din clasa a IX-a când ne-am luat la revedere, dupa un lung discurs sfârşit cu ochii în lacrimi, de domnul diriginte.

 Aştept cu interes completări, iar apoi să trecem la amintirile din clasa a X-a!

~Narcisa~

Noi, cei veseli, cei frumoși, cei talentați...

Întrucât mie mi-a fost încredințată redactarea primei postări, e firesc să fiu puțin crispat, puțin rușinos și, mai ales, după cum se vede și din titlu, foarte modest! Ce să fac, e afecțiunea cronică a clasei noastre, modestia: dacă suntem buni!? Doar nu vreți să creadă lumea că suntem mincinoși!! Nici nu ne-am gândit, de altfel, să ne umflăm în pene.
Am realizat, nu fără emoții, că timpul trece, că revista clasei nu mai merge din motive de... criză mondială, că vrem să rămână, pentru noi, dar și pentru alții, amintirea frumoșilor ani de liceu (poate mai târziu, că azi avem test la mate...).
Vom posta aici chiar profilul nostru ca grup, cu ciudățeniile și minunile noastre, cu elementele care ne fac unici și irepetabili, și, bineînțeles, noutățile care fac, zi de zi, viața frumoasă și veselă, cu tot ceea ce-i unic, minunat, efemer, supus uitării!... Noi, astfel, nu vrem să (ne) uităm!!!
Vă las, mai e puțin și vedem noi ce ne așteaptă!
Important e c-am spart gheața! Țineți-ne pumnii! Și v-așteptăm, aici, în clasa/casa noastră, în EXCELSIOR NEWS!