Dezbateri!

Am intrat, fără să ne dăm seama, într-o activitate extraşcolară ieșită din comun, să zic. E un concurs organizat de un senator din Braşov, cu scopul de a lăsa tinerii să discute liber, dar civilizat. Weekendul trecut am fost la traininguri, eu, cu Bia şi Cosmin (clasa a XII-a R). Ni s-a explicat ce înseamna o dezbatere, care sunt regulile, care e treaba fiecărui membru al echipei, cum trebuie să vorbim, cum să ne facem discursurile etc. În fiecare meci sunt doua echipe, cu câte trei membri. Fiecare vorbeşte când îi vine rândul, sunt anumite reguli ce trebuie respectate.
Mie personal mi se pare foooarte interesant acest joc, trebuie să ai o gândire bună, să fii spotan şi să nu te pierzi în momentele-cheie. De asemenea, e foarte important să ai cât de cât o strategie de joc. După ce am aflat tot ce trebuie să facem, săptămâna aceasta am mai plecat de la o oră, două, să ne facem discursurile, strategiile şi să ne aranjăm informaţiile găsite. Dezbaterea noastră a fost pe tema: Experimentele pe animale, în scopul descoperirii de tratamente pentru fiinţa umană, ar trebui interzise. Noi am fost echipa pro, adică aceea care susţine moţiunea (tema), împotriva unei echipe de la Liceul „Meşotă”, care a fost echipa contra.
Astăzi, am pornit spre Aula Universităţii, unde urma să avem „meciul”. Am intrat în sala cu pricina iar picioarele ni s-au înmuiat când am văzut cât de MARE e! Apoi am încercat să ne relaxăm, iar când am aflat că suntem a patra confruntare (din opt), am fost mai calmi. Apoi încercam să ne găsim echipa cu care concuram (echipă care nu a fost la traininguri),  am presupus ca sunt unii, şi chiar ei erau. În meciurile anterioare au mai fost două echipe din „Meşotă” care s-au descurcat bine, iar emoţiile noastre creşteau la fiecare dispută în care meşotiştii se descurcau. Apropiindu-se meciul nostru, am început să ne ridicăm moralul! Ce puteau să ne facă? Noi aveam informaţii destule, eram pregătiţi şi puteam face faţă.
Ne-am auzit numele la microfon, ne-am ridicat şi ne-am dus pe scenă. Totul se vedea altfel de acolo! Eu eram prima care trebuia să îşi prezinte discursul în cinci minute. Mi-a fost teama să nu vorbesc prea repede şi să nu mai am ce zice în toate cele... cinci minute, dar aveam totul pregătit de acasă, mi-am scris chiar şi minutele: unde şi când trebuie sa fiu cu discursul, ca să fiu pe aceeaşi lungime cu arbitrul care îmi arăta cât timp mai am. Am început să vorbesc. Priveam foaia, juriul şi sala. Picioarele îmi tremurau... tare! Încercam să mă relaxez. Mă uitam în sală şi vedeam feţe necunoscute, dar calde, care chiar înţelegeau ce zic şi parcă mimica lor îmi dădeau dreptate. Pe la jumătatea discursului, mi-am dat seama că sunt cam înainte (emoţiile te fac să vorbeşti mai repede!), aşa că am respirat adânc şi am continuat să vorbesc mult mai rar şi mai calm. Tocmai când spuneam ultima frază, mi s-a arătat că am terminat timpul. Ce bine! M-am coordonat perfect.
M-am aşezat pe scaun, eram relaxată, dar totodată stresată pentru că urmau două minute în care un membru din echipa adversă îmi puneau întrebări. Am trecut cu bine şi peste ele, zic eu, şi a urmat discursul primului membru din echipa negatoare. Acest discurs ne-a fost de un real ajutor pentru că nu au spus ceva care să ne lase fără replică. A urmat alt cros (două minute de întrebări), în care Bia întreba ce stabilisem în cele 30 de secunde dinainte. Apropo, fiecare echipa are patru minute de gândire, toată partida, pe care le poate lua când vrea.
A trecut cu bine şi acel cros şi a urmat discursul lui Cosmin, care are probleme cu vorbitul în public, dar s-a descurcat de minune. Susţinerea sălii ne-a dat mult curaj. A urmat alt cros, iar Cosmin a răspuns foarte bine tuturor întrebărilor. Apoi negatorul al doilea  şi-a prezentat discursul. Îmi e cam greu să spun ce a spus, pentru că, neştiind regulile, nu aţi înţelege prea bine de ce a spus ce a spus. A urmat încă un moment mai incomod pentru mine în care a trebui să îl întreb pe respectivul.  După care urma discursul Biancăi şi a negatorului al treilea. Din nou, cred eu, Bia a reuşit să zică ce trebuia şi a ieşit bine. La final, relaxaţi fiind, am exclamat cu toţii: „A fost mult mai simplu decât ne aşteptam!” Arbitri nu au spus nimic concret despre nici o echipă, rezultatele urmând să le aflăm mâine, după celelalte opt meciuri. Abia aşteptăm să vedem concluzia, deşi noi credem că am fost mai buni, dar e ca la fotbal, niciodată nu ştii cum  gândesc arbitrii şi care e părerea lor.  Atât pentru azi, completez mâine cu rezultatul, care sperăm să fie în favoarea noastră.
~Narcisa~

Maramu` !

Sighişoara!

Am venit şi din Maramu'... A fost... frumos! O să pun şi câteva poze de pe unde am fost şi cu ceea ce am vizitat. Mi-a plăcut în mod special Clujul,  şi locul unde am fost cazaţi. În rest... nimic nu se poate compara cu Braşovul! Gazdele au fost primitoare, mâncarea bună (şi multăăă) şi camerele foarte frumoase.

Cimitirul vesel!

Alba Iulia - începe ploaia!

Mănăstirea Bârsana - la etaj

Curte Mănăstirea Bârsana

Aici eram la Mănăstirea Bârsana, la etajul uneia din clădiri încă se picta! O zonă foarte frumoasă şi plină de verdeaţă. E în topul 3 cele mai frumoase locuri vizitate!

Aici am fost cazaţi + încă o clădire şi multe căbănuţe. 

Cum am spus mai sus, mi-a plăcut mult Clujul! Cred că şi Sibiul mi-ar fi plăcut, dar, din păcate, nu am avut timp să îl vizităm...

Grădina Botanică - Cluj

În concluzie..., a fost o excursie frumoasă, dar pe mine personal m-au supărat anumite lucruri şi nu m-am putut bucura la maxim, deşi crizele de râs au fost multe şi durabile.

De amintit că înainte să ajungem, din Făgăraş până în Codlea ( creeed) am râs în continuu degeaba, alţii râdeau de râsul nostru, apoi noi de râsul lor... şi uite aşa jumătate de autocar râdea...
~Narcisa~ :)

Epigrame şi... epigramişti

Joi, 5 aprilie, "Școala altfel".

 Prima parte a dimineții ne-am petrecut-o cu domnul prof. Anton și am participat la un concurs de epigrame. Nu am fost prea mulți, doar vreo 10-12 deoarece jumătate de clasă ne-a părăsit, plecând în excursia din Maramureș.

 Concursul a fost amuzant și am auzit multe versiuni de epigrame pe temele date de domn profesor: “Epigrama”(definiție) și “Școala altfel”. După ce s-au citit, spre amuzamentul tuturor, creaţiile, s-au stabilit, exact ca şi la concursul de poezie, cîştigătorii: tot prin vot deschis. Au fost selectate însă doar câteva poezii de la Toma, Roxana, Dragoș și Laura.

Puteți să treceți cu privirea peste poeziile alese, dacă doriți :

Aşteptând emoţionaţi tema propusă...

-Tema “Școala altfel”:

“Într-o luni de dimineață,

Deși nespălat pe față,

Încă nu știa de fel

Cum va fi școala altfel.”

                                (Roxana)

“Și cum titlu ne impune,

Ezit încă a compune.

Profa la plantat ne pune,

Profu însă ne dispune.”

                                (Toma)*

* simultan avea loc, în curtea şcolii, o amplă acţiune de plantare de flori pe esplanadă. 

Reacţii diverse, nu se putea altfel!...

“Școala altfel nu e școală     

Căci colegii nu se scoală,

În excursii au plecat

Și pe noi ne-au cam uitat.”

                                (Laura)

“Școala altfel - meserie,

Elevii sapă de zor:

Note la biologie…

Ca să treacă nu-i ușor.”

                                (Dragoș)

Solitarul gânditor/Va ieşi... câştigător

“M-am trezit de dimineață,

Somnoros, lipsit de viață

Și-am plecat grăbit nițel,

Căci se știe, școala-I altfel.”

                                (Dragoș)

Se poate şi cu ajutor... moral, dar Mădă n-are inspiraţie azi!...

Aşteptând vredictul...

-Și tema “Epigrama”:

“Catren dintr-o răsuflare,

Stihuri cu un pic de sare,

Ce mereu este ironic,

Alteori... cu efect de comic.”

                                (Toma)

“Ironie-n patru versuri

Ilustrând mai multe tipuri,

Semnând procesul verbal de... prezenţă

Ce reflectă o realitate,

Cu cuvinte neașteptate.”

                                (Laura)

Cam acestea au fost poeziile câștigătoare… 

A consemnat, de bună voie şi... nu prea, a voastră Laura

Săptămâna altfel...!

Da, e deja marţi, au trecut două zile din Săptămâna Altfel. Ce am făcut noi zilele astea? Păi, trecând peste faptul că trei dintre noi sunt în Viena, iar alţii câţiva nu vin pentru că au fost scoşi din cămin, noi, restul, am avut un program destul de încărcat (teoretic).

O pauză...am obosit!

Ziua de luni a început cu trei ore cu domnul Anton, în care ne-am citit operele de artă create din decembrie până mai ieri (îl invit să facă o postare aici pe blog cu câteva din cele mai frumoase poezii şi nişte păreri la fiecare), am pus bani, am cumpărat câte ceva de ronţăit şi ne-am apucat să le citim, fiecare pe a altcuiva. Ne-au ajutat şi boboceii din 9 R, prezenţi la noi în clasă.
S-au ales 16 poezii (din 32) care să meargă în semifinale, când, fiecare autor, îşi citea (interpreta) poezia. După care, au rămas şase poezii în finală, s-a votat, s-a numărat, şi avem câştigătorii (îl las pe domnul Anton să spună :) ).

Clasament finală poezii

 Următoarele trei ore le-am petrecut cu doamna Radu, făcând, unii esee (sic! =)) ), unii postere, unii desene, despre "Oraşul viitorului". La fel, s-a citit, s-a votat, s-a câştigat. Şi această activitate am făcut-o cu 9 R, câştigatori de la eseuri au fost : locul 3: un boboc, locul 2: George iar locul 1 Junior şi Ale (Mateiu).

Câştigătorii

Bravo lor, au fost foarte bune eseurile! Ce m-a uimit şi bucurat pe mine a fost că, deşi profa e cam supărată pe noi că nu învăţăm şi bla bla, ieri ne-a lăudat foarte mult, că ne-am comportat frumos, că am fost activi şi implicaţi, e un lucru bun nu? Poate avem o bulina roşie în... caietul ei! :))

Ne-a vizitat şi domnul director!

Marţi. Ce am făcut noi azi? Păăăi... unii (majoritatea) au fost cu doamna Koncz pe un traseu, o să rog pe cineva să completeze printr-un comentariu. Alţii vreo 5-6, ne-am rugat de veşnicul domn (dă Doamne!...) Anton, să facă ceva cu noi, numai să nu mergem!!! Ne-a salvat viaţa, acceptând să se împartă între clasa dânslui şi ... noi, ne-am adus nişte cărţi de la bibliotecă (Caragiale şi, la cererea mea, Eminescu) şi am citit, interpretat roluri, chestii drăguţe. Am mers şi la o repetiţie Commenius, le iese foarte bine, abia aştept să-i mai văd. Apoi, tot cu domnul Anton şi câteva eleve de la el, am făcut epigrame. A fost foarte drăguţ. O să postez aici câteva dintre cele mai reuşite:

                                                   Gelozia

                    În fiecare zi o vezi la coafor.
                    Îmi bate inima şi vreau să mor
                    Când vine după ea un tip cu un motor.
                    Dar maine am să vin în mână c-un topor.  (Andreea, 12 F)

                                              Mircea

                       Are-n minte numai rime...

                       Tipul se uită la mine,

                       El crede că face bine,

                       Dar vrăjeala lui nu ţine. 

            (Andreea 12F, cu dedicaţie pentru Mircea care nu prea o lăsa în pace.)  

                    În fiecare zi o vezi la coafor,

                   Ai vrea să-i spui ceea ce simţi,
                   Dar te-ai simţi dator...
                    E blondă, deci mai bine minţi. ( Bianca D.)




                  Are-n minte numai rime
                  Nu le dă, el doar le ţine
                  Şi-s a' lui şi doar a' lui
                  Nu le dă chiar orişicui.   (Narcisa)


                  Citesc în tine ca-ntr-o carte
                  Chiar dacă sunt departe
                  Lacăt au ale tale coperte
                  Dar ele sunt transparente. (Laura)

Cam atât pentru azi, mă duc să îmi schimb corzile la chitară şi să îmi pregătesc bagajul. Următoarele zile de "Şcoală altfel", unii le petrecem în excursie, ceilalţi nu ştiu, îi invit să scrie. :)

Distracţie deplină tuturor şi să fie vremea bună! Să nu vă uitaţi acasă bagajul, zâmbetul, voia bună şi, nu în ultimul rând, vocea! 

~Narcisa~ 

Motivaţional.

Se spune că toată lumea are un rol în viaţa asta, că fiecare dintre noi avem propria cale, că suntem concepuţi pentru a face lucruri măreţe în viaţă. Ei bine, tu ţi-ai găsit calea? Ştii ce te face fericit cu adevărat şi eşti gata să lupţi pentru acel lucru ? Vârsta ar trebui să te ajute dacă nu ai trăit în puf până acum şi ai reuşit să înveţi din greşeli, sau mai mult, să înveţi din greşelile altora. Eu pot spune că am găsit acel lucru. Ştiu ce mă face cu adevărat fericit, iar până nu voi dobândi acel ceva, nu voi avea linişte. Sunt gata să lupt pentru asta, nimic şi nimeni nu mă va opri din drumul meu, iar în acest drum sunt sigur că voi lăsa în urmă doar zâmbete,  şi poate, fericire. Această dorinţă îmi macină sufletul într-un mod pe care nu îl pot descrie în cuvinte, iar acum ştiu ce obiective am de îndeplinit. Ştiu ce mă face fericit. Ştiu că oricât de mult aş munci pentru asta, oricât de multă energie şi sentimente aş risipi, într-un final, se va merita. Se merită.  Iar acum, eşti gata să crezi în tine ? Eşti gata să gândeşti diferit ? Poţi să o faci. Visează. Eu am încredere în tine !

Infoestival

Da! În acest an a participat şi liceul nostru la acest concurs de teatru! În prima zi, adică vineri, am plecat de la ore de pe la 10 ca să lipim niște cutii, făceau parte din decor. Pe la 11:40 am plecat spre liceul de info pentru a participa la deschidere. Am văzut o piesă de teatru (Steaua fără nume), cu actori de la Şcoala Populară de Arte iar apoi ni s-au prezentat nişte exerciţii de încălzire pentru.. actori. Au urmat câteva jocuri iar apoi a venit directorul Centrului Cultural Reduta, Marius Cisar (preşedinte al juriului), cu care am mai făcut câteva jocuri interesante. Am plecat de acolo pe la...17.

Pregătirea decorului

Repetiţii

A doua zi, sâmbătă, ne-am trezit toţi (majoritatea) cu noaptea în cap iar la 8:30 eram acolo. Ne-am aranjat decorurile, am schimbat una alta, am finalizat ultimele detalii, haine, totul era pregătit. Am făcut o repetiţie şi am plecat să mâncăm. La ora 12 începea totul. Rând pe rând toate trupele şi-au prezentat piesa de teatru iar la sfârşit, după lungi aşteptări, s-a deliberat. Contrar aşteptărilor, nu am luat nici un premiu. După toată premierea, toate trupele au putut rămâne la discuţii, la primit sfaturi, din partea juriului. Ni s-a spus că, pe de o parte, nu a fost bun textul, pe de alta, că a fost prea multă mişcare. Dar ni s-a spus şi că actorii au fost foarte buni, au fost felicitaţi în repetate rânduri (pe bună dreptate). Concluzia? Să continuăm tot aşa, să schimbăm piesa, şi suntem aşteptaţi pe 4-5 mai la un festival la Școala Populară de Arte.

Concentrare

Până acum am scris ca... membru al trupei. Acum scriu ca... eu. Părerea mea e că toată lumea a avut ceva de învăţat din această experienţă. Eu, chiar dacă nu am fost implicata chiar direct, am avut multe de învăţat. I-am susţinut şi ajutat cât am putut şi vreau să cred că l-am ajutat măcar pe Alexu, după, să înţeleagă ceva. Sperăm că data viitoare va fi totul mult mai bine şi o aşteptăm pe Adriana să ne anunţe, fericită, ca a intrat la  UNATC (Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică I. L. Caragiale - Sibiu).

Mulţumim domnului director că a venit să ne vadă/ susţină, şi celorlalţi colegi din liceu.

Plăcerea lui Petru de a o ciufuli pe Adriana

Happy

:)

~Narcisa~