Ora copilariei.

După cum prea bine ştiţi, ziua de vineri reprezintă Ziua Internaţională a Copilului, nu ? Ei bine, am încercat să o formulez cât mai... formal.

Aşa că m-a lovit o idee. Ce ziceţi, ca să mai simţim şi noi că suntem copii, vineri, 1 iunie, să facem o oră specială, doar pentru noi? Propun să vorbim cu doamna dirigintă, iar la ora de informatică de la ora 10 la 11, să luăm un videoproiector de la şcoală, unul dintre noi să aduca un laptop şi să ne uităm cu toţii la desene animate celebre, cum ar fi Tom&Jerry, Viaţa cu Louie, sau Copiii de la 402. Uite, eu mă pot ocupa de desene animate, le aduc pe toate pe un stick. De asemenea, putem strânge de la fiecare câte 2-3 lei, şi putem cumpăra sucuri şi ronţăieli, că nah, doar suntem la film, nu? Ce zici, Narcisa?, te poţi ocupa tu de asta? Mai mult, ne putem îmbrăca mai diferit, în tricouri colorate şi aştept diversitate din partea fetelor, desigur, iar aparatele foto să nu cumva să lipsească, haha. Ce ar mai fi de zis, hmm, aştept feedback din partea voastră, şi poate şi mai multe idei, haideţi că putem face ceva drăguţ împreună, şi să nu uităm, desigur, că suntem şi vom fi pentru totdeauna, copii ! V-am pupat! 

                            Semnat, Alexu :D

Fără titlu!

     Nu ştiu ce se vrea a fi această postare. O să încerc să fiu coerentă, sper să reuşesc. Probabil foarte puţini elevi din clasă citesc acest blog, să nu vorbim şi de câţi scriu... Citind blogul domnului profesor de română, am descoperit postarea cu şi despre banchet, în care câţiva din clasă şi-au scris părerile şi regretele pentru cei 4 ani, trecuţi, de liceu, iar apoi, ca să fie formula completă, domn profesor şi-a amintit şi dânsul de anii de liceu, de toate aventurile de atunci şi, cu regret, şi-a amintit că nu a mai păstrat legătura (strânsă) cu nimeni. Oare nu ar trebui să învăţăm ceva din asta? Oare nu ar trebui să facem ceva, dacă tot învăţăm?
     Chiar dacă ne place sau nu, trebuie să recunoaştem că nu suntem un colectiv foarte unit. De fapt, de ce să ne mai ascundem după deget(e), nu suntem uniţi mai deloc, acest fapt fiind observat de mulţi profesori, de mine şi poate... chiar de mai mulţi din clasă. Dar, dacă tot nu suntem un colectiv, ce ar fi ca, în acest ultim an de liceu ce ne aşteaptă, să le arătăm tuturor că putem. Că putem să fim împreună, să ieşim împreună, să ne distrăm împreună. Evident că între unii dintre noi există neînţelegeri, sunt inevitabile, dar asta nu înseamnă că fiecare grup trebuie să se distreze singur. Eu încă mai cred (sunt foarte optimistă, ce să fac şi eu) că ne putem...reuni? nu ştiu dacă merge acest termen, dar cred că, măcar puţin, tot merge.
     Nu cer nimic de la nimeni, nu vreau nimic de la nimeni, dar totodată nu cred că ar fi rău să petrecem mai mult timp împreună. Când văd alte clase că merg în diferite locuri în fiecare weekend, evident că nu mă simt prea ok şi evident că ar fi fost frumos să avem şi noi un diriginte care să se ocupe mai mult de noi şi să ne aproprie mai mult prin astfel de ieşiri. Dar nu e cazul nostru! Nu trebuie să disperăm! Suntem copii mari şi ne putem organiza şi fără... Ce ziceţi? Putem?
     Eu o să încerc să fac să citiţi cât mai mulţi din clasă, iar dacă nu e ok ce am scris, o să şterg această postare şi o să rămân cu speranţele în capul meu.
     Doamna dirigintă sper să nu se supere pentru ce am afirmat mai sus (o înţeleg(em), dar trebuie să facem ceva), deşi nu cred că am greşit cu ceva.
    Aştept răspunsuri!
~Narcisa~

Dezbateri - concluzii!

Nu am mai revenit a doua zi pentru că... nu am aflat a doua zi. Astăzi am fost la semifinale, finala şi gala de premiere. Meciul de sâmbăta trecută l-am câştigat detaşat la diferenţă de vreo 40 de puncte, echipa noastră fiind clasată pe locul 11 din 32. Ţinând cont că a fost primul nostru meci de dezbateri, ne-am clasat foarte bine. Ieri, a fost etapa discursurilor în care fiecare echipă avea la dispoziţie cinci minute pentru a prezenta un discurs, tema fiind aleasă de fiecare dintre noi. Din fiecare echipă un membru trebuia să prezinte discursul. La noi în echipă l-am prezentat eu, după ce Cosmin s-a "sustras" de la această etapă, iar apoi am tras la sorţi cine dintre mine şi Bia să îl prezinte.  L-am prezentat, a ieşit destul de ok, zic eu. Evident că se putea mai bine, mereu se poate! În concluzie, pentru mine a fost o experienţă minuntată să particip la aşa ceva şi, chiar dacă acesta e al treilea weekend consecutiv în care stau toată ziua la Aula Universităţii, consider că a meritat! Am învăţat multe lucruri noi şi am socializat cu elevi din alte licee. Am considerat totul o provocare, până şi discursul: la început nu am vrut să mă bag la asta, tocmai pentru că mă cunosc şi nu mă cred în stare, dar m-am provocat pe mine însămi şi mi-am testat limitele, care, vă asigur, niciodată nu sunt acolo unde credeţi voi că sunt. Aşa că am reuşit să fac şi asta, să stau cinci minute în faţa unei săli şi să vorbesc despre ceva foarte... interesant! Tema discursului nostru fiind "Nimic". Material vorbind, am câştigat o diplomă, un tricou şi o excursie la Parlament, pe 12 iunie! Până atunci, toate cele bune!

P.S.: Să îi urăm bun venit lui Alexu din Portugalia şi îl aşteptăm cu poze şi impresii de acolo!
~Narcisa~