Horoscopul de vineri

Să continui cu horoscopul. Astăzi voi termina  ce am început ieri.
LEU: Dispare o parte din romantism, dar dispare și tendința de a te autoiluziona, de a  te atașa de cine nu îți este potrivit, de a te complace în situații confuze sau de a suporta alături de tine pe cineva duplicitar. Luciditatea preia frâiele. Dacă nu s-a întâmplat nimic interesant în plan relațional în anii din urmă, începând cu februarie 2012 nu mai există nici o barieră în calea acțiunii. Anul 2012 aduce farmec, putere de seducție, senzualitate și noroc în dragoste.


FECIOARĂ: Intrarea lui Neptun în casa cuplului Fecioarei, pe 3 februarie 2012, marchează debutul unei perioade de 14 ani în care idealismul va încerca frecvent să-ți înfrângă luciditatea. Pentru a te feri de necazuri, păstrează-ți simțul critic și întreabă-te mereu dacă ceea ce vezi este real sau dacă nu cumva este o percepție falsă, care reflectă doar aspirațiile tale. Cariera și relațiile continuă să se împletească și în restul anului 2012, de data asta prin bunăvoința lui Jupiter și într-un mod care-ți poate fi benefic.


BALANȚĂ: Nota de baza a anului 2012 o dă Uranus, care electrizează casa cuplului Balanței până în 2018, anunțând modificări de peisaj, întâmplări neobișnuite, atracții subite sau posibile schimbări în viața partenerului/partenerei. Viața de cuplu devine mai reliefată, mai dinamică sau chiar mai pasională în iulie-august 2012.


SCORPION: În prima parte a anului 2012 te bucuri încă de prezența lui Jupiter în casa cuplului. Acțiunea lui binefăcătoare ar trebui să se traducă prin iubiri împărtășite, afecțiune și concordie, partener/parteneră care exercită asupra ta o acțiune protectoare sau alături de care poți să descoperi noi orizonturi: fizic, emoțional, cultural, spiritual.


SĂGETĂTOR: Persoanele care te atrag trebuie să se remarce prin ceva special și cel mai adesea sunt de tipul independent și nonconformist. Însă acestui trend de lungă durată i se suprapun alte două, la fel de incitante. Unele încurcături se pot ivi între 15 mai și 27 iunie 2012, intervalul în care Venus este retrogradă.


CAPRICORN: Cu Jupiter în casa romantismului și a senzualității, prima parte a anului 2012 este foarte ofertantă. Încrederea în propria capacitate de seducție este mare, iar pornirile erotice sunt suficient de năvalnice ca să-ți înfrângă reținerile. La sfârșitul anului atomosfera devine incandescentă iar pasiunea rămâne în prim-plan.


VĂRSĂTOR: Un an memorabil! 2012 are un atât de mare potențial romantic, încât ar fi greu să nu te alegi cu vreo poveste de dragoste de pe urma lui. Climatul romantic începe să se instaleze din aprilie 2012, odată cu intrarea lui Venus în amintita casă a cincea. Deschiderea sentimentală crește.


PEȘTI: Evenimentul anului 2012 este intrarea lui Neptun în Pești, pe 3 februarie. Importanța tranzitului este dată de durata sa: Neptun va rămâne în zodia ta până în 2025! Mulți ani de-acum înainte va trebui să faci eforturi suplimentare pentru a analiza relațiile și partenerii, în mod lucid și obiectiv, pentru a avea certitudinea că vezi realitatea și nu ceea ce vrei tu să vezi.


Vă doresc un weekend plăcut. Have fun .A voastră Lolo. 

La mulţi ani (luni)!

Ieri a făcut bloguleţul nostru 1 lună! Să îi urăm cât mai multe în continuare şi să ne regăsim peste câţiva ani tot aici, vorbind despre ce a mai făcut fiecare în viaţa lui.
Deşi ÎNCĂ nu a venit vacanţa, la noi în clasă e o masă de aer plină de lene, iar orele grele la care trebuie să fim atenţi ca să pricepem ceva (exemplu azi - Lolo ştie), devin din ce în ce mai somnoroase pentru noi..., nu că ne-ar fi somn, dar când te gândeşti că peste câteva zile plecăm în MULT aşteptata excursie, şi când te gândeşti că după, ai două săptămâni de vacanţă..., deja nu mai vrem nimic, decât să treacă timpuuuul!

Cam aşa suntem la şcoală!

Până la excursie, vacanţă şi toate astea, se întâmplă ceva mult mai interesant decât orele plictisitoare petrecute la şcoală, colegii noştri Alexu, Petru şi Adriana (12 F) - coordonaţi bineînţeles de domn profesor -  participă sâmbătă la festivalul de teatru de la liceul de info, concurs la care participă trupe de teatru din Braşov. Normal că n-am stat departe de această activitate şi mi-am băgat nasul pe acolo (chiar dacă nu îmi fierbea oala), şi cum necum am ajuns şi eu să îi însoţesc (nu ştiu în calitate de ce, dar măcar ca susţinător). O să revin, tot eu bănuiesc, cu poze şi ce s-a întâmplat acolo.
Cam atât pentru azi, aşteptăm postarea de mâine cu horoscopul! :)
Invit colegii (deşi nu cred ca se aude până la ei) să vină sâmbătă la liceul de info să îi susţinem pe ai noştri colegi! :)
~Narcisa~

Puțin horoscop

Pentru că domnul profesor mi-a dat o idee, am spus să o pun in aplicare. Poate nu toți credem în horoscop, dar sunt unele persoane care țin foarte mult cont de acest aspect. Aici vă voi prezenta ce se spune despre 2012 în fiecare zodie și la ce v-ați putea aștepta. Astăzi o să spun despre zodii și iubire. Deci să încep cu :
BERBEC: Până în octombrie 2012 domnește aceeași notă sobră, inflexibilă, pe care Saturn, aflat în casa cuplului, încearcă să ți-o impună de vreo doi ani.Unii Berbeci pot cimenta acum oficial o legătură mai veche, iar în viața Berbecilor singuri pot intra persoane prudente și înțelepte. Aveți grijă la ce vorbiți și la felul cum vă comportați cu partenerul sau partenera de viață.

TAUR: Prima parte a anului 2012 aduce o creștere spectaculoasă pentru flirt și aventuri amoroase.
Această stare de avânt drăgăstos se poate să fi debutat încă din luna noiembrie a anului precedent și se va perpetua până la începutul lunii iulie 2012, sustinută de Jupiter și de Marte, aflat în casa iubirii. În ultima parte a anului, se pare că Saturn vă va pune puțin la încercare, să luați decizii, să alegeți.

GEMENI: Bine conturată, sfera relațiilor poate deveni teatrul unor evenimente semnificative în 2012. După un prim trimestru relativ banal, monotonia și blocajul (sau cumințenia!) cu care te-a căpătuit Saturn, aflat în casa iubirii va fii învins. În vară  poți îndrăzni aproape orice, fiindcă nimic nu ți se va refuza și toate îți vor merge după voia inimii. La sfârșitul anului aveți poftă de aventuri dar riscați să pierdeți măsura.

RAC: În linii mari, în anul 2012 evoluezi cam în aceiași parametri ca în anul precedent. Pluto rămâne în casa cuplului - intens, dar exigent, concentrat, dar predispus la frustrare, dornic să facă transformări de fond în viața ta relațională sau în viziunea ta asupra relațiilor, eventual punându-te în fața unor situații inexorabile, asupra cărora nu ai nicio putere de a interveni.

Cam atât pentru astăzi dragilor, sper să citiți și să nu mă criticați prea tare :)). Mâine voi continua cu încă 4 zodii. O zi frumoasă să aveți. Vă pupă Lolo.

Mult aşteptata excursie!

Mai avem o săptămână de şcoală şi după: să înceapă distracţiaaa!! Aştept cu mare nerăbdare momentul în care ne vom urca în autocare şi vom pleca în excursie. Este prima mea excursie în care merg cu colegii mei de clasă… sunt foarte entuziasmată. În prima zi, când domnul profesor de istorie ne-a citit traseul, m-am decis că ar fi frumos să cunosc locuri noi. Cu părerea de rău că nu merg toţi colegii, noi promitem că ne vom distra şi pentru ei. Şi celor care poate încă nu s-au decis să meargă, eu le zic să se mai gândească, sigur nu le va părea rau. Nu voi scrie traseul, pentru că e prea mare…, dar cel mai important punct al ei este Maramureşul. Vă rog, cei care mergeţi, să vă încărcaţi cu energie pozitivă, cu glume, muzică şi să nu vă uitaţi aparatele foto :D.

Aici o să ne cazăm!

    Dacă e, mai completaţi şi voi referitor la această excursie!

         Cu drag a voastră colegă, Anastasia!!! Pupici!

  

Despre...

Stăteam azi şi mă gândeam la toate convorbirile mele cu domn' profesor! Ce diferenţă! Îmi aminteam de primele zile din clasa a IX-a şi de primele ore de română. În prima oră de română ţin minte că stăteam liniştiţi şi aşteptam să intre domnul/doamna profesoară de română, nu ştiam ce şi cine e! Şi... deodată... intră! Îmbrăcat destul de ciudat pentru un profesor, cu părul destul de... vâlvoi, noroc că avea catalogul! Ne-am uitat unii la alţii  şi ne-am ridicat spunându-i "Bună ziua"!:))  Nu ştiu cum a fost la ceilalţi, dar, cum eu nu sunt adeptă a cititului, nici în generală nu mi-a plăcut prea mult româna, deşi nu aveam note mici, dar nu îmi plăcea şi gata (în comparaţie cu matematica, care mie chiar îmi place :))      - nu glumesc!) dar când am văzut şi ce profesor de română avem... am zis: Gata! Până aici mi-a fost! Ei... nu a fost chiar aşa. Chiar dacă am fost obligată să citesc anumite cărţi, logic că nu le-am citit pe toate (s-a văzut asta şi în note), dar nu asta e important. Ţin minte că în clasa a IX-a nu îmi plăcea deloc româna! Deloc! Deci aproape că preferam biologie, chimie, logică!! în loc de română. Nu ştiu de ce..., pur şi simplu nu sunt făcută pentru orele de română! :)) Erau pentru mine o teroare, erau nişte ore interminabile şi foarte plictisitoare!

 Nu ştiu dacă într-a X-a mi-am schimbat părerea..., nu cred, deşi deja începeam să mai înţeleg ceva din ce zicea. Nici când a început să utilizeze internetul nu m-am avântat să îl adaug şi să avem o convorbire... Îi trimiteam diverse powerpointuri pe mail şi atât. Apoi l-am adăugat în lista mea, tot pentru a-i trimite ppt-uri. Mai discutam rareori despre ele şi... atât. Apoi am început să discutăm şi despre alte subiecte, am ajuns să vorbim despre poezii, despre fotbal, despre ce mai facem la şcoală, diverse. Aah, mi-am amintit, nici măcar când am mers, într-a X-a, la colindat nu am fost prea încântată de idee, dar m-am conformat. Revenind..., apoi am făcut blogul acesta, şi de atunci vorbim aproape în fiecare zi, înainte de blog vorbeam mult mai rar, nu? A început să mă cunoască şi am început şi eu să îl cunosc. A început să mă înţeleagă, dar am început şi eu să îl înţeleg. Acum avem convorbiri interminabile, acum chiar îl apreciez, acum chiar îl înţeleg. Acum îmi plac orele de română (când suntem la poezii, în rest încă nu îmi plac!). Acum îmi face plăcere să îl ascult, să îl comentez ( :)) ) şi avem unele convorbiri foarte interesante. Mda, deci cam atât despre... evoluţia relaţiei dintre mine şi româna (prof. de română). Aştept comentariile de rigoare şi sper ca după această postare să nu se schimbe (în rău) vreo relaţie :)).
Pe data viitoare!
~Narcisa~

Deci primăvară!

E pe bune primăvară? Doamne`ajută, am scăpat de haine groase și frig și mersul cu 50-ul dimineața și tot sedentarismul ăsta specific iernii...

Pe vremea asta îmi place chiar să mă urc în 17 și să plec la școală ... și de la școală J, îmi place să mă plimb și să simt razele soarelui, ce dor mi-era. Venirea primăverii și căldura de afară m-au făcut, astăzi să-mi dau seama cât de mult iubesc micile bucurii ale vieții...   Mă uit în stânga și într-o mașină de lângă autobuz, un cățel (de câțiva anișori buni părea) , drăguț și alb privea cu ochii lui mari și cu limba scoasă la stăpâna lui de la volan, da, era pe scaunul din dreapta, cuminte și răbdător și i se citea atâta iubire în ochișorii lui de necuvântător... încât m-a făcut să zâmbesc  necontrolat și să mi se facă dor de cățelușii mei, care nu se supără niciodată pe mine asemenea unei persoane caruia nu-i convine ceva...  La semafor,  un puști de vreo 10 ani era fascinat și efectiv cu gura căscată de uimire, privind la o motocicletă foarte frumoasă care a plecat cu viteză de pe loc și cu un sunet pe care încearcă să-l imite orice copil în dorința lui de a se face motociclist. Părea că imaginația și dorința de a fi acel „om mare cu motocicletă” ale acestui băiețandru au depășit atunci  orice limită. Era atât de bucuros încât mi-a transmis și mie din bucuria lui, zâmbind  din nou că un alt suflețel a fost fericit astăzi. În traseul autobuzului meu, văd o veche prietenă, împreună cu al său iubit, glumind, râzănd și bucurându-se împreună de plimbare. Mi-am zis ”drăguții de ei, ce bine le stă!” iar apoi am chicotit puțin, începând să mă gândesc și eu la această latură, doar așa suntem noi la vârsta noastră, visăm toată ziua.

Toate aceste lucruri întâmplate azi mi-au făcut ziua mai frumoasă, văzând lucruri aparent neînsemnate pentru alții, dar semnificative pentru persoanele implicate, văzând persoane trăind scurtele momente minunate, inevitabile și frumoase ale vieții, oamenii fericiți,  mă fac fericită, prind încredere în mine și mă fac să cred că există multă speranță în noi.

Când te găndești câte lucruri se întâmplă în autobuz, în 20 de minute, te îndrăgostești de vreo 5 ori până ajungi la școală și tot așa-ți și trece, râzi la glumele care le fac alții în autobuz pentru că nu te poți abține, întâlnești vechi colegi, prieteni, mai schimbi o vorbă, poate ajuți pe cineva, pentru că atunci când ajuți pe cineva fără un motiv sau fără a aștepta ceva în schimb îți dă un sentiment minunat, poate primești un zâmbet de la cineva la fel de deschis și natural ca și tine, cine știe... Autobuzul este într-adevăr imprevizibil :))...

Peace, love and happyness,

                                      Ramonaaaaa :*

Vinerea „Chicken Invaders” :)

Pentru cei care nu au fost vineri la școală, am să vă povestesc o întâmplare foarte amuzantă, în continuarea a ceea ce coleguța nostră Lolo ne-a relatat deja. :D

Păi e cam așa...

După ce am terminat cu toții subiectele de la „Cangurul” (binecunoscutul concurs de matematică dătător de steluțe:)) - cine știe, cunoaște) am mers toți în laboratorul de informatică pentru a lua parte la oră (asta teoretic, că practic lucrurile au stat altfel)...

Mai mult de jumătate de clasă salvau lumea de “Invazia Găinilor”.

Pentru amatorii care vor să distrugă amenințarea, jocul se găsește pe server la școală.
P.S: Baftă! …:))..=))…

O zi uşoară.

Și hai să scriem puțin pe bloguleț, la insistențele Narcisei. Cred că jumătatea de oră de info de azi a fost cea mai degajată de până acum, toată lumea se juca, iar coleguții abia veniți de la Cangurul aveau puțin căpșorul în nori, că, deh!, s-au chinuit să răspundă cât mai corect. Alții au venit mai târziu, au dormit mai mult, au fost  mai odihniți.
Și săptamâna asta s-au  mai dus încă doi la stat acasă, Junior și Mircea au 2 săptămâni în care vor dormi cât vor vrea :)) !! Așteptăm să vină primăvara în adevăratul sens al cuvântului, cu mult soare și căldură și să ne întregim înapoi :)). Weekend plăcut drăguții mei și have fun  >:D< !

~Lolo ~

Despre... luminiţe!

Văd că nimeni n-a mai mişcat nimic pe-aici, aşa că mişc eu..., ce să fac?! Acum câteva minute m-am dus la geam, să îl deschid puţin, să intre aer proaspăt de primăvară timpurie şi priveliştea mi-a amintit de ceva. Eu, pe când eram mică, am stat o vreme la bunici, iar în vacanţe stăteam la mama. Când mergeam noaptea cu maşina, măuitam după luminile care fugeau pe lângă geamuri, iar apoi...: nu ştiu dacă aţi observat, când te apropii de un oraş, se văd MULTE luminiţe care se mişcă. Ţin minte că eram fascinată de acele luminiţe. Când ne-am mutat aici, îmi petreceam multe seri pe terasă, în leagăn (cei care m-au vizitat înţeleg mai bine) şi priveam în depărtări la cum se mişcă luminiţele. Cum a fost o iarna lungă şi... lungă!, nu le-am mai văzut de mult, ori nu am mai avut timp să mă uit la ele? Nu ştiu, cert e că, revenind la subiect, când să deschid geamul, observai din nou acele luminiţe, stătui câteva secunde în faţa lor şi le privii cu melancolie, amintindu-mi de cât de fascinată eram, când eram mică (probabil am rămas la fel de fascinată). Deci cam asta e cu luminiţele... Mă întreb şi vă-ntreb, oare se mai uită cineva aşa, ca atras de-un miraj, la ele? :))

În altă ordine de idei, pentru a nota această întâmplare a vieţii mele (vorba lui Nichita!) şi aici, am rubeolă! Dar staţi voi liniştiţi..., îmi revin mai repede decât credeţi, aşa că luni revin în minunata noastră clasă şi să ştiţi că de mâine încep iar să vă stresez, că mă enervaţi deja! :)):)) Adică eu, om bolnav, aflat pe patul de suferinţă şi inapt de efooort..., pffiuuu, trebuie să fiu calmă şi să nu mă enervez! Gata, nu mai zic nimic, baftă mâine la şcoală printre matematici, biologii, economii şi altele (= ore de somn)! Şi aştept, ca în fiecare zi, un raport cu întâmplările de la şcoală că deeh, cică trebuie să ne luăm lecţiile. Hai noapte bună!
P.S.: Nici nu-mi vine să mă mai semnez că doar eu scriu pe aici, dar în speranţa că apar şi alţii,  cu o oarecare plictiseală de la statul pe-acasă, totuşi a voastră Narcisa!

Hai primăvaro!

Deşi mi-a luat-o Bianca înainte, aveam de gând şi eu să scriu despre 8 Martie! Să găsim alt subiect....hmmm...
În ultimele zile n-am prea avut timp de nimic, am început o activitate nouă care îmi ocupă cam 3 ore după-amiaza, ore pe care le petreceam pierzând vremea pe blog (net).
Ce mai facem noooi? Dăm teste şi ne stresăm la unele ore, dormim şi ne plictisim la altele... Maine avem nişte ore destul de relaxante (nu?), iar vineri..., vinerea e grea, în general, dar această vineri va fi specială! Facem doar ora de mate, iar apoi..., apoi mergem cu d-na dirigintă (trimişi de domnul de istorie :X) la o ceremonie pentru deţinuţii politici, undeva pe la Teatrul Dramatic, iar apoi, înfriguraţi şi obosiţi, fuguţa acasă.
În rest, ce să facem?, aşteptăm vacanţa, iar înainte de asta aşteptăm (cei care mergem) excursia din Săptămâna altfel! Se face cu domnul de istorie si d-na Şendroiu, o să mergem prin Maramureş. Cine are traseul poate mă completează :D . Abia aşteptăm cu toţii o pauză bine-meritată de Paşti, să ne mai relaxăm puţin, iar apoi să ne strofocăm cu tezele şi ridicarea (scoaterea) mediilor.
Hai, să aveţi un sfârşit de săptămână frumos (să zicem că începe de mâine) şi să postaţi pe blooog! :))

Cam aşa să fie în Parcul Central. :X

Sperând să vină cât mai repede primăvara şi posturile pe blog,
Narcisa! :)

Mărțișor de 8 Martie!

8 Martie !

Bună! A venit momentul să intru și eu în rândul colegilor mei care și-au exprimat gândurile aici, pe jurnalul online al clasei.

Eu sunt Bianca, dar prefer să mi se spună, BiaJ.

Dacă ar fi să spun ceva despre mine,  ar fi, poate, faptul că sunt o fire romantică, dar și foarte încăpățânată.

Oricum...

Azi am decis să vă-mpărtășesc câteva din gândurile mele și vouă, cititorilor.

Mâine, este 8 Martie. Se presupune că primăvara și-a luat în serios rolul și deja s-ar vedea primele firișoare de iarba verde.

Asta ar fi teoretic, doarece, practiiic, iarna nu pare a renunța ușor. Zăpada, încă prezentă, nu prea ne face să spunem că suntem în martie.

Și ce dacă?! Atâta timp cât soarele încă e pe cer, iar noi ne bucurăm de fiecare clipă petrecută împreună, primăvara se face ușor, ușor simțită.

Băieți, ați cumpărat mărțișoare? Mă rog, flori, atenții, nimicuri care ne fac fericite?!

Eu, una, m-am gândit să vă ofer ceva, dragii mei colegi. Un mic simbol cu ocazia acestei zile care, sper eu, să vă facă să zâmbiți și să realizați că primăvara e pe drum.

La Mulți Ani de 8 Martie! O primăvară frumoasă și plină de bucurii!
   Colega voastră,
            Bia.

Postarea de seară.

Salutare tuturor! Înainte să îmi las sentimentele şi gândirile scrise aici, într-un format electronic, ar trebui mai întâi să mă prezint, nu? Ei bine, numele meu este Alexandru Spătaru, elev al minunatului liceu „Andrei Mureşanu” din Braşov. Dacă te afli printe persoanele care mă cunosc, ar trebui să ştii că prefer să mi se spună Alexu, lăsând numele complet şi formal doar în seama profesorilor, nici măcar a lor. De aceea, domnul profesor de română mi-a câştigat respectul chiar din primele ore din clasa a IX-a, când a hotărât să mă numească aşa cum îi place inimii mele.
Colegii mei au aflat că, de la început şi până acum, în mine fiecare stare nu este de sine stătătoare. Pe bune acum, dar unde au mai văzut ei, la un loc, atâta energie, veselie, chef de viaţă, entuziasm, şi, de cele mai multe ori, o persoană emotivă şi la fel de vulcanică, ei ? Îmi pare rău că trebuie să trăiţi cu asta în fiecare zi, că fiecare dimineaţă este oarecum gălăgioasă, sau că sala noastră de clasă se poate umple în mai puţin de cinci secunde cu valuri de râsete. Unii poate mă cred ciudat. Unii poate mă cred nebun. E în regulă! Am învăţat să trăiesc fiecare clipă cu zâmbetul pe buze şi să împart bucuria mea cu persoanele din jurul meu. Cine mă cunoaşte cu adevărat, poate întelege mesajul dintre rânduri. Ce să mai zic, eu unul îmi doresc, atunci când terminăm liceul,  să privim cu toţii în urmă şi să simţim că am lăsat amprenta noastră în istoria liceului, să se bucure profesorii că nu mai stau ăştia de la real, pe coridor după ce se sună, şi aşa mai departe. Dar nu este cazul să devenim melancolici de pe acum, există timp pentru toate. Până atunci, mă repet prin această afirmaţie, haideţi să trăim cu adevărat timpul ce a mai rămas din liceu, eu unul, am să profit în fiecare zi, să recunoaştem, că în ciuda materiilor foarte grele, am veni cu drag la şcoală în fiecare zi. Trăieşte clipa!
V-am pupat! Al vostru coleg, Alexu.

Azi spunem...

La mulţi ani Mădăăăă! Îţi dorim o viaţă cât mai frumoasă şi mai lungă, să fii sănătoasă şi împlinită! Să îţi reuşească toate planurile şi să ne reîntâlnim cu bine mulţi de acum încolo!

Perspectivă... realistă?

                    Observ că majoritatea a scris despre trecut, despre amintirile frumoase din istoria clasei noastre, despre prezent, temerile noastre și lucrurile cu care ne luptăm. Iată de ce acum, aș vrea să privim puțin către viitor, spre ce ne îndreptăm? :)

             Am ajuns cu pași repezi în al treilea an de liceu. Sunt sigură că unii dintre noi încă se întreabă uneori ce caută la o specializare care implica atâta matematică și fizică, printre aceştia și eu.Totuși am trecut cu brio peste toate obstacolele apărute de-a lungul timpului, iar acum ne îndreptăm vertiginos către final. La ruperea panglicii care stă ca simbol la finalul cursei, cu toții  vom apuca pe căi diferite.Dar încotro? Vă provoc să vă aruncați un gând asupra acestui fapt și să vă întrebați "Ce îmi place? Ce vreau să fac, ce mă caracterizează?"

             Unii au specificat clar că sunt aici pentru informatică, și nu pentru matematică, cei ca Mircea, Junior, Cătă, Petri și alții, lucru care se și vede din ușurința cu care își ating rezultatele. Alții se gândesc la o carieră în medicină, ca Ștefi, sau Ale. Însă nu toți avem deja trasat în minte drumul pe care dorim să-l urmăm, un drum care ne va influența întreaga viață (gândindu-ne la un job în domeniu).

             Suntem o clasă realistă, suntem aici pentru un viitor realist. Poate unii dintre noi vor pierde lupta cu materiile realiste, dar nu-i nimic, lucrurile se pot repara și după 4 ani de liceu, pentru că suntem instruiți bine și pentru celelalte materii, aşa că putem alege!

            Cu pași grăbiți se apropie al IV-lea an de liceu, anul în care vom auzi doar îndemnuri de a studia pentru coșmarul oricărui elev de clasa a XII-a: BACUL și de asemenea vom fi asaltați cu o căruță de întrebări despre facultate, apoi cu un munte de oferte tentante sau mai puțin tentante tot despre ramuri universitare, ș.a. Trebuie să selectăm din marea de informații doar ce ne interesează, și să ne menținem mintea limpede pentru o gândire precisă și lămurită. Nu vă lăsați influențați și alegeți ce considerați că e bine pentru voi, nu pentru cei din jurul vostru. 

             Sper să nu vă fi întristat, sau poate să mă fi grăbit cu o postare care să vorbească despre acel viitor în care nu vom mai fi un colectiv unit între aceiași 4 pereți, ci vom fi "doar" niște prieteni adevărați care vor avea amintiri plăcute despre timpul petrecut împreună, uniți... dar de prin alte colțuri de oraș, țară sau, poate, lume! Până atunci, mai avem multe lucruri de făcut, sandwich-uri de împărțit în pauze, 3-uri de luat și râsete de adăugat în portofoliul clasei noastre.

           Știți, se spune că viitorul sună bine, ei bine, viitorul nostru cum sună? :))

            

                Din carantină, vă salut cu drag, Ramonaaaa.

                Ne vedem peste o săptămână, iubit XI R.

Altfel de postare...

Nu putem strica blogul clasei scriind doar dulcegării, ar părea monoton. Trebuie amintit lucrul pentru care venim noi la școală (în afară de socializare),  învățatul, desigur. Totuși, ce se întâmplă dacă nu înveți sau nu îți scrii? Mă gândeam  care ar fi lucrurile de care noi, XI R, momentan, ne temem.

Să începem cu începutul: matematica, bat-o vina, oricine se teme de cumulul de minusuri, dar mai ales de cine știe ce formulă care, de altfel, a fost învăţată acum muuult timp. Știm cu toții că formulele (a+b)³ , a³+b³ au făcut ravagii.

Ar urma informatica: ooo, interminabilii algoritmi au „lovit” și ei provocând minusuri sau în cel mai rău caz „gâturi de lebădă”.  Eh, nu ar strica dacă am învăța să gândim logic și, cu un pic de teorie știută, am rezolva problema.

Fizica. Aici e o  mare problemă. Eu nu știu cum e să ai notă mai mare de 7. Când l-am luat, parcă simţeam că zbor și o uriașa piatră mi s-a luat de pe umeri. He, he, oare de ce? Firește, nu am rămas corigent, dar am învățat, deci se poate!

Era să și uit de bucuria oricărui coleg. E materia la care ai de învățat, nu glumă, dar sunt dovezi clare că dacă știi totul iei 10. Deși orele în care scrii mult sunt plictisitoare, la ascultare ora devine una extrem de plăcută, asta desigur dacă ai notă sau nu ești tu cel care este ascultat. Dacă înca nu ați ghicit, îmi permit să vă dezvălui eu, biologia.

Altă temere ar fi chimia. Raidurile prin catalog se lasă mai mereu cu cel puțin un „fericit” deținător al unui 1 sau 2. Mie unu nu mi se pare dificilă materia și chiar o găsesc interesantă.

Cam atât momentan, promit să revin cu updateuri curând.

David

Să terminăm cu... amintirile!

Că tot amintea Lolo într-o postare anterioară de faptul că am colindat profesorii, merită specificat că în acea iarnă am fost la domnul profesor de română acasă să îl colindăm. A primit cu bucurie vestea şi ne-a primit cu braţele deschise. Ajunşi acolo intrasem parcă în biblioteca centrală: pe toţi pereţii rafturi întregi cu cărţi, rânduri după rânduri, teancuri peste teancuri.După ce ne-am făcut treaba cu care mersesem, a început să ne arate din cărţile lui, cele mai unice, cele mai rare, cele mai vechi, cele mai importante. A fost o experienţă plăcută, cred, pentru noi toţi care am mers, ce ziceţi? o repetăm la anul?

Tot în clasa a X-a căţiva dintre noi am fost voluntari în Impact şi am avut multe acţiuni în această direcţie. De amintit:

1. Cross-ul, unde au participat mulţi elevi din şcoală, s-au câştigat premii şi medalii.
2. Concursul de cultură generală, unde, la fel au participat mulţi elevi, a fost frumoasă organizarea pentru că am avut de făcut întrebările, răspunsurile, gruparea echipelor, diplome, afişe, premii etc.
3. Vizitarea copiilor hipoacuzici de la un centru, am fost la ei, le-am cântat, ne-au cântat, am făcut un mini concurs de desene, am dansat cu toţii şi le-am oferit câte un pacheţel. A fost o experienţă inedită şi memorabilă, copiii ne-au primit cu braţele larg deschise şi ne-au făcut, pe mulţi dintre noi, să ne gândim cât de important este să fii sănătos.

Atât pe azi, mă duc la Românii au talent. Mâine avem Evaluarea în Educaţie la mate! S-avem bafta! :) ~Narcisa~

Emoţii de Dragobete...

       Eu nu o să povestesc despre clasele anterioare, sincer nu prea mai ţin minte mare lucru, dar aş vrea să vă povestesc despre Dragobete. Mi-a plăcut aşa de mult, încât aş vrea să ştiţi cum m-am simţit vineri, 24 februarie!
        Aşa... cu două zile în urmă, la repetiţii, nu-mi ieşea deloc poezia şi aveam nişte emoţii astronomice şi mă înroşeam şi mă bâlbâiam, ca întotdeauna de altfel, deşi domnul profesor de română încerca să mă facă să-mi revin, eu tot aia faceam. În fine, toată joia, după ore am repetat poezia şi tot încurcam rândurile sau cuvintele sau săream peste versuri întregi! Eram o epavă umblătoare, vineri dimineaţă, ca prin minune nu aveam emoţii sau ceva asemănător, eram  veselă şi gata de o prestaţie care să-şi lase amprenta pentru mult timp asupra receptorului şi-a mea!
     La şcoală am ajuns perfect, la 7 jumate ne-am lăsat bagajele la noi în clase, apoi ne-am întalnit cu toţii la d-na directoare. Am stat acolo până la 8 si 10, apoi ne-am dus la colindat. Prima clasă a fost X-R (aveau test la mate) erau aşa fericiţi că scăpau de test, erau amuzanţi, dar în momentul acela nu îmi era gândul la ei, ci la poezia mea, care a ieşit perfect, eram aşa fericită.
Toţi se uitau la mine cu feţele mirate, nu ştiau de unde se aude poezia sau cine o recită, dar apoi mi-au zâmbit şi m-au făcut să mă simt în largul meu, a fost prima clasă şi asta nu m-a împiedicat să zic totul cum trebuia, cu profesionalism.
Când am ieşit din clasă, eram aşa mândră de mine, iar a doua clasă a fost IX-P cu domnul director,  şi aici am avut emoţii dar parcă nu aşa mari, a dansat si dânsul cu noi, ne-a felicitat şi a spus la sfârşit câteva cuvinte cu un oarecare grad de emoţie. Domnul profesor de română a filmat tot timpul, dar si dragii noştrii coleguţi. Mai puţin în clasele X-F ( unde toţi stăteau şi se uitau, aproape cu gurile căscate: nu tu fredonat , nu tu zâmbit, stăteau ca blegii în banci) şi VI nu ştiu care, dar ei erau micuţi, aveau o scuză bună.
Pe de altă parte, XI-N au fost nemaipomeniţi, au cântat cu noi, au dansat cu noi, unii au şi plâns. A fost, cred, cea mai dezmorţită clasă dintre toate prin câte am fost. Aşa a fost aproape toată ziua: până la ora 13 am tot colindat,  cu cât trecea vremea, cu atât mă încurcam mai rău, dar am trecut şi de asta. La sfârşit nu îmi mai simţeam picioarele, mă durea gâtul şi îmi era  foarte foame, am avut noroc că în cancelarie domnii profesori ne-au servit cu suc şi prăjituri, ce bine au picat! După tot colindatul, am ţinut şedinţă în XII-F (evident că nu mai era nimeni în clasă), am comentat ce nu a ieşit bine, ce ne-a plăcut foarte mult (Mircea fericit - poezia lui cu bibilica şi bibiloiul a fost cea mai apreciată), apoi am plecat, după aşa o zi, rămaşi fără puteri! Dar a meritat fiecare clipă petrecută în fiecare clasă, ce mai! a fost o zi memorabilă, sper că v-a plăcut şi vouă şi aşteptăm cu interes păreri.

Alexandra Mateiu.

"... Noi cei dragi... "

Dacă primele două postări au fost despre cum eram în clasa a IX-a, hai să ne amintim puţin de clasa a X-a. Deja nu mai eram boboceii speriaţi din primele zile, eram nişte colegi în adevăratul sens al cuvântului! Mai ţineţi minte Crăciunul? Hi-hiii!!! frumos a fost! Toţi eram foarte curioşi să vedem ce cadouri primim, eram fericiţi! Ne mai venise o idee, să colindăm profesorii, Alexu şi Narcisa, normal, au cântat la chitară, şi noi, câteva dintre fete, ne-am adunat pe lângă ei cu "minunatele" noastre voci, dar cu multă bucurie şi a ieşit ceva foarte drăguţ.

Colindătorii!

Alexu cu Domnul Anton! 

Şi a venit primăvara, a venit 1 Martie şi, ca în fiecare an, mândrii noştri băieţi ne-au dăruit mărţişoare! Pe zi ce trece parcă ne înţelegeam mai bine, şi asta pentru că ne cunoşteam tot mai mult şi mai bine! Nu zic că suntem cei mai uniţi, dar şi când facem ceva, ne unim ca prin minune şi încercăm să fie bine! Eu vă iubesc pe toţi şi îmi sunteţi aşa dragi, încât, de fiecare dată când vine o vacanţă, mă bucur, dar sunt şi supărată că nu vă vad :o3! La mai multe postări! ♥

Noi!

~Lolo ~

"O mostră de excelsior..."

Hmm... nici eu nu ştiu exact cu ce să încep. Stau şi mă gândesc cum eram în clasa a IX-a. Vă mai aduceţi aminte, dragi colegi? Ştiu că am fost la înscrieri şi doamna profesoară Toderiţă m-a speriat groaznic, spunându-mi că îl am diriginte pe domnul Badea, cel mai dur profesor şi diriginte din şcoală. Până nu am reuşit să îl cunosc cum era de fapt, am stat cu frica în mine. Majoritatea colegilor mai mari  îl considerau ca fiind chiar cel mai dur diriginte şi profesor, dar nu a fost precum se spunea. Mi-am dat seama că nu e aşa atunci când am decis să fiu unul dintre redactorii revistei clasei "O mostră de excelsior..." care, din pacate, nu mai există... Domnul diriginte Badea îşi dădea toata silinţa să continuăm tradiţia pe care o începuse cu generaţia anterioară. La această revistă participau toţi elevii clasei noastre, iar cine nu participa... benevol cu un articol avea parte de o "promoţie" deosebită: "dacă nu trimiţi articolul, ai un cadou frumos la mate" - domnul diriginte Badea. Ştiţi care era acel cadou... Cred că aceasta "promoţie" a menţinut revista.
 Chiar în ultimul număr pe care l-am scos, cât timp încă ne mai era diriginte, ne-a exprimat dorinţa dânsului de a continua această traditie pe care o începuse.

Revistele noastre!

  Ajunsi în clasa a X-a, domnul profesor de română, chiar din prima oră, ne-a spus că trebuie să continuăm această revistă. Zis şi făcut. Ne-am dat seama că lipsa domnului Badea la revistă era vizibilă. Tipărirea revistelor a devenit o mare problemă, dar până la urmă am găsit o modalitate, nu ca aceea din clasa a IX-a, dar macar era pe... hârtie. Iată că acum suntem în clasa  a XI-a, iar apariţia revistei a stagnat. Mai am un singur...gând, în legătură cu această revistă, poate în clasa a XII-a, pe la început, când nu suntem încă aşa de stresaţi, să mai facem un singur număr, de încheiere.
  Mă bucur că acum, toţi cei din clasă avem cel puţin un număr de revistă acolo, undeva într-un dulap, iar când o să-l găsim, ne vom aduce aminte de anii frumoşii de liceu.

  ~Ştefi~