Eu nu o să povestesc despre clasele anterioare, sincer nu prea mai ţin minte mare lucru, dar aş vrea să vă povestesc despre Dragobete. Mi-a plăcut aşa de mult, încât aş vrea să ştiţi cum m-am simţit vineri, 24 februarie!
Aşa... cu două zile în urmă, la repetiţii, nu-mi ieşea deloc poezia şi aveam nişte emoţii astronomice şi mă înroşeam şi mă bâlbâiam, ca întotdeauna de altfel, deşi domnul profesor de română încerca să mă facă să-mi revin, eu tot aia faceam. În fine, toată joia, după ore am repetat poezia şi tot încurcam rândurile sau cuvintele sau săream peste versuri întregi! Eram o epavă umblătoare, vineri dimineaţă, ca prin minune nu aveam emoţii sau ceva asemănător, eram veselă şi gata de o prestaţie care să-şi lase amprenta pentru mult timp asupra receptorului şi-a mea!
La şcoală am ajuns perfect, la 7 jumate ne-am lăsat bagajele la noi în clase, apoi ne-am întalnit cu toţii la d-na directoare. Am stat acolo până la 8 si 10, apoi ne-am dus la colindat. Prima clasă a fost X-R (aveau test la mate) erau aşa fericiţi că scăpau de test, erau amuzanţi, dar în momentul acela nu îmi era gândul la ei, ci la poezia mea, care a ieşit perfect, eram aşa fericită.
Toţi se uitau la mine cu feţele mirate, nu ştiau de unde se aude poezia sau cine o recită, dar apoi mi-au zâmbit şi m-au făcut să mă simt în largul meu, a fost prima clasă şi asta nu m-a împiedicat să zic totul cum trebuia, cu profesionalism.
Când am ieşit din clasă, eram aşa mândră de mine, iar a doua clasă a fost IX-P cu domnul director, şi aici am avut emoţii dar parcă nu aşa mari, a dansat si dânsul cu noi, ne-a felicitat şi a spus la sfârşit câteva cuvinte cu un oarecare grad de emoţie. Domnul profesor de română a filmat tot timpul, dar si dragii noştrii coleguţi. Mai puţin în clasele X-F ( unde toţi stăteau şi se uitau, aproape cu gurile căscate: nu tu fredonat , nu tu zâmbit, stăteau ca blegii în banci) şi VI nu ştiu care, dar ei erau micuţi, aveau o scuză bună.
Pe de altă parte, XI-N au fost nemaipomeniţi, au cântat cu noi, au dansat cu noi, unii au şi plâns. A fost, cred, cea mai dezmorţită clasă dintre toate prin câte am fost. Aşa a fost aproape toată ziua: până la ora 13 am tot colindat, cu cât trecea vremea, cu atât mă încurcam mai rău, dar am trecut şi de asta. La sfârşit nu îmi mai simţeam picioarele, mă durea gâtul şi îmi era foarte foame, am avut noroc că în cancelarie domnii profesori ne-au servit cu suc şi prăjituri, ce bine au picat! După tot colindatul, am ţinut şedinţă în XII-F (evident că nu mai era nimeni în clasă), am comentat ce nu a ieşit bine, ce ne-a plăcut foarte mult (Mircea fericit - poezia lui cu bibilica şi bibiloiul a fost cea mai apreciată), apoi am plecat, după aşa o zi, rămaşi fără puteri! Dar a meritat fiecare clipă petrecută în fiecare clasă, ce mai! a fost o zi memorabilă, sper că v-a plăcut şi vouă şi aşteptăm cu interes păreri.
Alexandra Mateiu.
Bravo, Ale! E atât de sensibil scris textul tău, că am şi simţit emoţiile tale şi fericirea ta din momentele pe care le rememorezi! Parcă te şi văd, ambiţioasă, cum te frămânţi că nu iese perfect, cum vrei tu mereu! Şi parcă mă văd şi pe mine încurajându-te, promitându-ţi că totul va fi bine! Ai dreptate, a fost minunat, au fost minunaţi! Iar mândria cea mai mare e că NOI am creat, pentru toată şcoala, un moment de neuitat! Eşti formidabilă! Aştept următoarea ta postare! Cârcotescu
RăspundețiȘtergere