luni, 5 martie 2012

Perspectivă... realistă?



                    Observ că majoritatea a scris despre trecut, despre amintirile frumoase din istoria clasei noastre, despre prezent, temerile noastre și lucrurile cu care ne luptăm. Iată de ce acum, aș vrea să privim puțin către viitor, spre ce ne îndreptăm? :)

             Am ajuns cu pași repezi în al treilea an de liceu. Sunt sigură că unii dintre noi încă se întreabă uneori ce caută la o specializare care implica atâta matematică și fizică, printre aceştia și eu.Totuși am trecut cu brio peste toate obstacolele apărute de-a lungul timpului, iar acum ne îndreptăm vertiginos către final. La ruperea panglicii care stă ca simbol la finalul cursei, cu toții  vom apuca pe căi diferite.Dar încotro? Vă provoc să vă aruncați un gând asupra acestui fapt și să vă întrebați "Ce îmi place? Ce vreau să fac, ce mă caracterizează?"
             Unii au specificat clar că sunt aici pentru informatică, și nu pentru matematică, cei ca Mircea, Junior, Cătă, Petri și alții, lucru care se și vede din ușurința cu care își ating rezultatele. Alții se gândesc la o carieră în medicină, ca Ștefi, sau Ale. Însă nu toți avem deja trasat în minte drumul pe care dorim să-l urmăm, un drum care ne va influența întreaga viață (gândindu-ne la un job în domeniu).
             Suntem o clasă realistă, suntem aici pentru un viitor realist. Poate unii dintre noi vor pierde lupta cu materiile realiste, dar nu-i nimic, lucrurile se pot repara și după 4 ani de liceu, pentru că suntem instruiți bine și pentru celelalte materii, aşa că putem alege!
            Cu pași grăbiți se apropie al IV-lea an de liceu, anul în care vom auzi doar îndemnuri de a studia pentru coșmarul oricărui elev de clasa a XII-a: BACUL și de asemenea vom fi asaltați cu o căruță de întrebări despre facultate, apoi cu un munte de oferte tentante sau mai puțin tentante tot despre ramuri universitare, ș.a. Trebuie să selectăm din marea de informații doar ce ne interesează, și să ne menținem mintea limpede pentru o gândire precisă și lămurită. Nu vă lăsați influențați și alegeți ce considerați că e bine pentru voi, nu pentru cei din jurul vostru. 
             Sper să nu vă fi întristat, sau poate să mă fi grăbit cu o postare care să vorbească despre acel viitor în care nu vom mai fi un colectiv unit între aceiași 4 pereți, ci vom fi "doar" niște prieteni adevărați care vor avea amintiri plăcute despre timpul petrecut împreună, uniți... dar de prin alte colțuri de oraș, țară sau, poate, lume! Până atunci, mai avem multe lucruri de făcut, sandwich-uri de împărțit în pauze, 3-uri de luat și râsete de adăugat în portofoliul clasei noastre.
           Știți, se spune că viitorul sună bine, ei bine, viitorul nostru cum sună? :))
            
                Din carantină, vă salut cu drag, Ramonaaaa.
                Ne vedem peste o săptămână, iubit XI R.

11 comentarii:

  1. Îmi place tare mult articolul! Bun subiect abordat, e bine că cineva s-a gândit şi la aceste lucruri. Chiar dacă pare devreme, nu e deloc devreme să ne gândim la ce vrem sa facem în continuarea liceului, sau măcar la nişte variante. Felicitări Ramona pentru articol şi o să te mai stresez să scrii şi altele că le scrii bine! >:D< ~Narcisa~

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce-mi place mie mai mult şi mai mult (chiar decât foarte reuşita postare a Ramonei - bravoooo Ramooo!!!) este atitudinea mămoasă, protectoare, monitorizatoare, grijulie a Narcisei! Sincer să fiu, cred că Narcisa chiar e cea mai angajată dintre noi în realizarea celui mai frumos proiect "bloggistic" realizat vreodată de un grup! Drept urmare, felicitări şi mulţumiri, Narcisa!, chiar avem nevoie de un susţinător spiritual al intreprinderii noastre!

    RăspundețiȘtergere
  3. Şi cel de sus e domn profesor! :))
    Mulţumesc şi eu de aprecieri, tot ce fac fac ca să rămână ceva în urma mea (noastră). Cum sunt eu mai tristă câteodată de amintirile care au trecut, când o sa fiu tristă o să intru aici şi o mă bucur pentru fiecare post şi pentru fiecare întâmplare povestită. Aşa că, îi rog pe colegi să mă ierte dacă îi stresez prea mult, dar trebuie! :)) ~Narcisa~

    RăspundețiȘtergere
  4. Uraaaaa, pentru Narcisa. Nu va mai fi nevoie să te ții de mine, pentru că de acum te susțin, te voi ajuta să îi stresăm pe ceilalți :)) ... Și mulțumeeeesc, domn` profesor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am uitat să mă semnez, dar e de la sine înțeles, oricum: ~Ramona~

      Ștergere
    2. Mersi de susţinere Ramo! Hai să ne stresăm colegii!! :)) ~Narcisa, evident~

      Ștergere
  5. Ce supărată e Narcisaaa! Da-i trece, ştiu eu că-i trece repede! Aşa-i când stresezi, mai eşti şi stresat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu sunt supărată chiar deloc! Am oarece indispuneri dar nu au deloc legătura cu clasa/blogul clasei. :)

      Ștergere
    2. N-o mai necăjiţi pe Narcisa!!! Dacă spune că nu e supărată, nu e supărată şi gata! Eeee! Aţi înţeles! Că mă supăr!!!

      Ștergere
  6. Ramo,e bine ca ai inceput sa ne faci sa ne gandim si la viitor pentru ca timpul zboara,si vrem nu vrem o sa ajungem si la sfarsit de liceu :(..Dar o sa ne intalnim si pe strada neintentionat sau sa vorbim sa ne intalnim si sa ramane toti prieteni asta conteaza >:D< !Te asteptam la scoala :*.~Lolo~

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Lolo dragă>:D<... La școală, peste vreo săptămână, ce să-i faci, sunt în carantină :)) <3
      Mi-e dor de voi!

      Ștergere