Perspectivă... realistă?

                    Observ că majoritatea a scris despre trecut, despre amintirile frumoase din istoria clasei noastre, despre prezent, temerile noastre și lucrurile cu care ne luptăm. Iată de ce acum, aș vrea să privim puțin către viitor, spre ce ne îndreptăm? :)

             Am ajuns cu pași repezi în al treilea an de liceu. Sunt sigură că unii dintre noi încă se întreabă uneori ce caută la o specializare care implica atâta matematică și fizică, printre aceştia și eu.Totuși am trecut cu brio peste toate obstacolele apărute de-a lungul timpului, iar acum ne îndreptăm vertiginos către final. La ruperea panglicii care stă ca simbol la finalul cursei, cu toții  vom apuca pe căi diferite.Dar încotro? Vă provoc să vă aruncați un gând asupra acestui fapt și să vă întrebați "Ce îmi place? Ce vreau să fac, ce mă caracterizează?"

             Unii au specificat clar că sunt aici pentru informatică, și nu pentru matematică, cei ca Mircea, Junior, Cătă, Petri și alții, lucru care se și vede din ușurința cu care își ating rezultatele. Alții se gândesc la o carieră în medicină, ca Ștefi, sau Ale. Însă nu toți avem deja trasat în minte drumul pe care dorim să-l urmăm, un drum care ne va influența întreaga viață (gândindu-ne la un job în domeniu).

             Suntem o clasă realistă, suntem aici pentru un viitor realist. Poate unii dintre noi vor pierde lupta cu materiile realiste, dar nu-i nimic, lucrurile se pot repara și după 4 ani de liceu, pentru că suntem instruiți bine și pentru celelalte materii, aşa că putem alege!

            Cu pași grăbiți se apropie al IV-lea an de liceu, anul în care vom auzi doar îndemnuri de a studia pentru coșmarul oricărui elev de clasa a XII-a: BACUL și de asemenea vom fi asaltați cu o căruță de întrebări despre facultate, apoi cu un munte de oferte tentante sau mai puțin tentante tot despre ramuri universitare, ș.a. Trebuie să selectăm din marea de informații doar ce ne interesează, și să ne menținem mintea limpede pentru o gândire precisă și lămurită. Nu vă lăsați influențați și alegeți ce considerați că e bine pentru voi, nu pentru cei din jurul vostru. 

             Sper să nu vă fi întristat, sau poate să mă fi grăbit cu o postare care să vorbească despre acel viitor în care nu vom mai fi un colectiv unit între aceiași 4 pereți, ci vom fi "doar" niște prieteni adevărați care vor avea amintiri plăcute despre timpul petrecut împreună, uniți... dar de prin alte colțuri de oraș, țară sau, poate, lume! Până atunci, mai avem multe lucruri de făcut, sandwich-uri de împărțit în pauze, 3-uri de luat și râsete de adăugat în portofoliul clasei noastre.

           Știți, se spune că viitorul sună bine, ei bine, viitorul nostru cum sună? :))

            

                Din carantină, vă salut cu drag, Ramonaaaa.

                Ne vedem peste o săptămână, iubit XI R.